Am stat azi si m-am gandit la toate nebuniile care exista in lume la ora actuala si am realizat ca poate, sfarsitul lumii nu este asa cum si-l imagineaza mai toata lumea: la un moment dat se da peste cap tot, ia foc totul sau se inunda tot, murim etc. , eventual cum este prezentat in ‘mirificul’ film 2012.

Putem sa ne imaginam (si eventual sa turnam 10 filme pe tema asta) ca deja a aparut inceputul sfarsitului lumii. Adica hai sa facem un scurt inventar: Haiti, inundatii in urma carora mor o tona de oameni, furtuni, tornade, tot felul de alte cutremure, boli, epidemii, incapacitatea de a gasi un antidot pentru diversele boli, incendii, criza economica… Parca au inceput sa apara din ce in ce mai multe chestii si parca apar si toate in acelasi timp. E veridica expresia “O nenorocire nu vine niciodata singura”. Si uite asa ne dizolvam toti incet, incet. Poate cineva, acolo sus, s-a gandit sa nu ne “oboseasca” asa intr-o singura zi cu un “sfarsit”, ci ne-a oferit “placerea” de a-l savura, de a ajunge la el cu pasi mici dar siguri. Nu vreau sa pozez intr-o persoana pesimista, dar chiar ma uit in jur/citesc ziare/ ma uit la TV si vad numai si numai fatalitati. Singurele chestii prezentate in media intr-o nota umoristica si optimista sunt intamplari legate de sfera mondena a tarii. Si nu ma iau iar de media ca prosteste romanu’, pentru ca nu asta e ideea. E ideea ca ori e ceva RAU, ori e ceva prost care sustrage cateva zambete de mila/bucurie/usoara iesire din plictiseala cotidiana.

Rugz.