“nu intelegem de ce cineva ar prefera sa fie mintit pe la spate, decat sa i se spuna adevarul in fata. Da, Basescu a recunoscut ca a fost comunist. Si, la o adica, toti ati fost. Intr-un fel sau altul, voit sau silit, toti romanii au fost comunisti. Iar cei care nu au fost, cu siguranta au rezonat cu textul nostru. Si-atunci, de ce preferati o « liniste » metaforica si, imi permit sa folosesc acest atribut, ticalosita, unei lupte deschise ? De ce preferati sa nu stiti ca sunteti furati ? E mai usor pentru constiinta dumneavoastra ? Ceea ce nu stii nu te poate rani, nu ? Sau, mai degraba, « Dormi linistit, FNI vegheaza pentru tine ». Am vazut cu totii ce bine a mers”
Bogdan Ivanel
Ceea ce este scris mai sus reprezinta raspunsul dat unui comentariu la “Scrisoare deschisa din partea unui grup de tineri romani care studiaza in strainatate”, care poate fi citita aici.
Chiar m-a impresionat foarte mult felul in care a fost scris acest post si faptul ca s-au putut atinge atate de multe “puncte sensibile” intr-un mod elegant si obiectiv. Mai jos puteti citi inceputul “scrisorii”; restul il puteti vizualiza pe http://bogdanivanel.wordpress.com .
“Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.
Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti. Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc. (…) ”
Rugz.