Cel putin asa suna cautarile multor oameni pe google. Daca vreti piesa “Tablou” in format mp3, la calitate mare, lasati un comentariu aici si nu uitati sa va scrieti mail-ul corect (ca sa putem anunta cand punem piesa la download). De altfel, e bine de stiut ca piesa este continuta de un album pe care este pacat sa nu-l aveti in colectie
Pana una alta, versurile piesei “Shatyr, Rugz, Marijuana - Tablou“:
Shatyr:
nu mai stiu ce simt stiu doar ca s-a terminat
nu inteleg de ce-s aici, spune-mi de ce m-ai chemat
am dat uitarii tot ce-a fost printre alte sacrificii
a ramas numai cenusa dintr-un foc de artificii
ce-asculti e ceasu’ suspina dar nu-i viu
iti zic si zi si noapte ca oricum e prea tarziu
nu mai stiu ce simt iar in loc de sentiment
au ramas doar radacini parca prinse in ciment
nu mai da zilele-napoi ca sa fie ca inainte
caci unde-s amintiri pana si timpu ia aminte
si in minte-mi vin cuvinte dar se pierd intr-un ecou
sunete-n culori difuze au ramas pe-acest tablou
Rugz:
amintirea-i inca vie dar ce simte nu mai stie,
sentimentul, inca viu
dar e prea tarziu
desi odata un tablou,
a ramas doar un ecou,
ce rasuna-n nuante reci din nou
Marijuana:
nu mai stie ce simte au ramas doar cuvinte
in loc de amintiri, pastrate in minte
pe strada se simte ca-si numara pasii
candva aveau ecou candva erau dublati si
conturau un tablou impreuna dar acum
sentimentele s-au stins s-au pierdut in fum
anii au trecut, amintirile inca
mai sunt vii fiindca rana e adanca
cu priviri de stanca se gandesc reciproc
si pentru amandoi timpul parca sta in loc
de cand nu sunt impreuna parca nu-s deloc
parca mai ieri ii vedeam cum se-ntalneau la bloc.
Hai sa privim putin dincolo de granitele dintre genurile muzicale si sa ne concentram pe acest subiect. Artistii romani sunt dusi de nas de orice presupune organizare de colectare/distribuire drepturi de autor. Pe scurt, suntem furati. Sistemul are inclinatii spre dictatura, iar noi cerem fairplay prin transparenta si modernizare.
Va invit sa cititi ce s-a scris pe blog-ul mai sus mentionat si chiar sa comentati. Orice gest de promovare a acestui mesaj poate aduce o schimbare in bine.
Cu siguranta multi dintre voi au participat la prezentari de produse, de job-uri, seminarii, etc. In principiu, v-ati trezit cu o foaie in fata si un pix in mana, presupunadu-se ca luati notite. Si acum, va intreb: voi ce desenati de obicei pe foile respective? Pana acum top-ul arata cam asa (statistici proprii):
1. Iepurasi (De ce nu? Sunt ok, sunt pasnici, nu necesita mare skill intr-ale desenului, sunt amuzanti, e ok.. Traducere libera –> nenea care prezinta bate campii?)
2. Barcute (Exact ca alea care se fac din hartie am vazut, mi se par mai tehnice.. Deja necesita o concentrare mai mare asupra desenului.. Participantul e usor dus de val, dar in subconstient primeste informatiile)
3. Taguri/Semnaturi (da frate! Vorbim deja de ego, e bine.. Orice moment care te gaseste captiv intr-o situatie de genul asta e un prilej pentru a-ti defini semnatura.. Fiind mai mult munca de automatizare si nu de creatie, inseamna ca esti si atent la ce se discuta)
Ieri, 23 ianuarie, si-a facut debutul noul concept pus la punct de Shatyr si Iankoo: Brain-Humor ! Primul clip care ne este oferit de catre Brain-Humor il puteti vizualiza pe site … sau hai, fie… pentru ca e primul si domnu’ din “dreapta-sus” a site-ului nu se supara, il punem si aici :
Intotdeauna mi-au placut momentele in care toate persoanele dintr-o incinta au aproximativ aceleasi ganduri si trairi cand aud o anumita melodie, momentele in care o melodie inspira acelasi lucru pentru toata lumea si eventual toata lumea face aceleasi miscari… ca intr-un film prost sau desen animat in care tot poporu dintr-o piata (sa zicem) danseaza acelasi lucru, in acelasi timp.
M-am gandit la asta in momentul in care am ascultat, la radio, melodia “You Can Leave Your Hat On” a lui Joe Cocker si m-am dus cu gandu… la ce altceva? La striptease. Eh, pe ce ar fi facut oamenii striptease daca nu ar fi fost compusa piesa asta? Ce piesa ar fi putut deveni atat de cunoscuta si potrivita pentru asa ceva?
Cand ma gandesc ca unii oameni nu au apucat sa asculte anumite piese… nu stiu, mi se pare ciudat. Oi fi nebuna, dar tot mi se pare dubios.Adica… pe ce se facea striptease inainte sa apara piesa de mai sus? Ce piesa inspira asta si te facea sa ii dai ‘play’ cand vroia femeia sa-ti danseze?
Si mai am cateva exemple . Ce melodie se asculta la sfarsitul concursurilor la care acum, de obicei, se asculta “We Are The Champions”? Care era melodia amuzanta, usor stupida si gay pe care lumea se amuza la petreceri, cum este acum “YMCA”? Si cel mai important… ce melodie se asculta la “ultimul clopotel” in clasa a 12-a, inainte sa apara “Ani de liceu”?
Am stat azi si m-am gandit la toate nebuniile care exista in lume la ora actuala si am realizat ca poate, sfarsitul lumii nu este asa cum si-l imagineaza mai toata lumea: la un moment dat se da peste cap tot, ia foc totul sau se inunda tot, murim etc. , eventual cum este prezentat in ‘mirificul’ film 2012.
Putem sa ne imaginam (si eventual sa turnam 10 filme pe tema asta) ca deja a aparut inceputul sfarsitului lumii. Adica hai sa facem un scurt inventar: Haiti, inundatii in urma carora mor o tona de oameni, furtuni, tornade, tot felul de alte cutremure, boli, epidemii, incapacitatea de a gasi un antidot pentru diversele boli, incendii, criza economica… Parca au inceput sa apara din ce in ce mai multe chestii si parca apar si toate in acelasi timp. E veridica expresia “O nenorocire nu vine niciodata singura”. Si uite asa ne dizolvam toti incet, incet. Poate cineva, acolo sus, s-a gandit sa nu ne “oboseasca” asa intr-o singura zi cu un “sfarsit”, ci ne-a oferit “placerea” de a-l savura, de a ajunge la el cu pasi mici dar siguri. Nu vreau sa pozez intr-o persoana pesimista, dar chiar ma uit in jur/citesc ziare/ ma uit la TV si vad numai si numai fatalitati. Singurele chestii prezentate in media intr-o nota umoristica si optimista sunt intamplari legate de sfera mondena a tarii. Si nu ma iau iar de media ca prosteste romanu’, pentru ca nu asta e ideea. E ideea ca ori e ceva RAU, ori e ceva prost care sustrage cateva zambete de mila/bucurie/usoara iesire din plictiseala cotidiana.
Ok, imi explica si mie careva care e faza cu “unboxing stuff”? Adica…chiar nu inteleg, de ce mi-as dori sa vad cum cineva scoate din cutie un produs (de obicei o chestie electronica, un gadget…sau mai bine zis ceva care are desenat un mar muscat pe cutie)? De ce a simtit, cineva, nevoia sa impartaseasca cu lumea momentul deschiderii cutiei? Si mai si comenteaza in timpul asta… Nu ma intelegeti gresit, apreciez placerea si entuziasmul omului care abia si-a achizitionat minunatul obiect, dar totodata nu prea inteleg foarte bine… de ce un filmulet?
:
